A luat cu el doar amintirile ...Amintiri arzatoare ce si in ziua de azi ii fac inima sa tresara de emotii...Retraieste mereu dulcele sentiment de iubire,dar a pastrat si acel "La revedere,iubito!" Un la revedere pentru totdeauna...Sentimentul de tristete,Golul din stomac,Nodul dureros din gat...Ochii-nlacrimati... A pastrat imaginea cu ea plecand ...Ultimul sarut si ultima imbratisare.L-a ranit atat de tare incat a inceput sa se hraneasca doar cu aceste amintiri sperand ca ea se va intoarce Vreodata in aceasta viata sau in urmatoarele ...Nu se vede fara ea...Se plimba in miez de noapte singur prin locurile unde obisnuiau sa se plimbe impreuna ..Unde ea il facea cel mai fericit ...Priveste usor spre banca de sub copacul batran din parcul unde s-au sarutat pentru prima oara...Zambeste usor dar sentimentul de singuratate il acopera dintr-o data ...Simte cum copacul batran ,martor la iubirea lor ...le plange de dor...Stropi usori de ploaie ii ating fata crapata si ochii uscati ... Se aseaza pe banca singur de data asta ...Se lasa pe spate si inchide ochii...Viseaza din nou la momentul lor ...Viseaza la sarutul arzator ce i-a furat inima dar in acelasi timp i-a si frant-o ....O vrea inapoi cu disperare ... L-a lasat singur dintr-o data fara nici o explicatie ...Nu intelege cu ce a gresit,Vrea sa stie daca este el vinovat cu ceva...De ce nu a vorbit cu el...Intrebari la care nu va mai primii niciodata raspuns ...Deschide ochii si priveste la copacul iubirii lor ... Priveste cum vantul scutura ramurile batranului copac inaltate catre cer... Parca si copacul se roaga odata cu el... sa-si regaseasca iubirea la fel cum el si-a regasit ploaia mult dorita... Dorul vine si sufla ...scutura ramuri...Norii vin plini de amintiri deasupra lui ...Imaginea il cutremura,Tristetea il cuprinde ...Se ridica posomorat ...obosit ...Vrea sa plece din acel loc,dar nu stie incotr-o s-o apuce.Simte ca acasa nu mai este casa lui fara ea ... Pasind usor prin ploaie ,indepartandu-se de banca si copacul lor ....se intoarce usor.... zambind ,Priveste copacul ...si... cu ochii inlacrimati ii sopteste ..."Bunule prieten am sa vin in fiecare zi sa retraim momentele fericirii mele ! Am sa te vizitez mereu de acum... esti singurul care ma intelege ... Esti amintirea vie a fericirii mele ! Iti multumesc ca existi! "
luni, 15 aprilie 2013
Amintirea vie a fericirii lui !
A luat cu el doar amintirile ...Amintiri arzatoare ce si in ziua de azi ii fac inima sa tresara de emotii...Retraieste mereu dulcele sentiment de iubire,dar a pastrat si acel "La revedere,iubito!" Un la revedere pentru totdeauna...Sentimentul de tristete,Golul din stomac,Nodul dureros din gat...Ochii-nlacrimati... A pastrat imaginea cu ea plecand ...Ultimul sarut si ultima imbratisare.L-a ranit atat de tare incat a inceput sa se hraneasca doar cu aceste amintiri sperand ca ea se va intoarce Vreodata in aceasta viata sau in urmatoarele ...Nu se vede fara ea...Se plimba in miez de noapte singur prin locurile unde obisnuiau sa se plimbe impreuna ..Unde ea il facea cel mai fericit ...Priveste usor spre banca de sub copacul batran din parcul unde s-au sarutat pentru prima oara...Zambeste usor dar sentimentul de singuratate il acopera dintr-o data ...Simte cum copacul batran ,martor la iubirea lor ...le plange de dor...Stropi usori de ploaie ii ating fata crapata si ochii uscati ... Se aseaza pe banca singur de data asta ...Se lasa pe spate si inchide ochii...Viseaza din nou la momentul lor ...Viseaza la sarutul arzator ce i-a furat inima dar in acelasi timp i-a si frant-o ....O vrea inapoi cu disperare ... L-a lasat singur dintr-o data fara nici o explicatie ...Nu intelege cu ce a gresit,Vrea sa stie daca este el vinovat cu ceva...De ce nu a vorbit cu el...Intrebari la care nu va mai primii niciodata raspuns ...Deschide ochii si priveste la copacul iubirii lor ... Priveste cum vantul scutura ramurile batranului copac inaltate catre cer... Parca si copacul se roaga odata cu el... sa-si regaseasca iubirea la fel cum el si-a regasit ploaia mult dorita... Dorul vine si sufla ...scutura ramuri...Norii vin plini de amintiri deasupra lui ...Imaginea il cutremura,Tristetea il cuprinde ...Se ridica posomorat ...obosit ...Vrea sa plece din acel loc,dar nu stie incotr-o s-o apuce.Simte ca acasa nu mai este casa lui fara ea ... Pasind usor prin ploaie ,indepartandu-se de banca si copacul lor ....se intoarce usor.... zambind ,Priveste copacul ...si... cu ochii inlacrimati ii sopteste ..."Bunule prieten am sa vin in fiecare zi sa retraim momentele fericirii mele ! Am sa te vizitez mereu de acum... esti singurul care ma intelege ... Esti amintirea vie a fericirii mele ! Iti multumesc ca existi! "
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu